Muntele Athos, o experienta inedita, partea I


Fiecare om are nevoie de o „evadare„, de o experienta deosebita care sa-i ramana intaparita in memorie sau care sa ii ofere suficiente subiecte de „lauda” in fata familiei, prietenilor sau colegilor de serviciu. Unii aleg practicarea unui sport extrem, altii aleg sa mearga intr-un „safari”, insa eu am ales sa fac un scurt sejur pe „Muntele Athos„.
Se stie ca Muntele Athos este un loc retras, inaccesibil turistului „de rand” si mai ales persoanelor de sex feminin. O vizita pe Muntele Athos nu este neaparat rezervata persoanelor extrem de religioase sau studentilor la Teologie, preotilor si calugarilor. Muntele Athos este „deschis” tuturor celor care se hotarasc sa vina si sa aiba parte de o experienta inedita intr-un loc aproape virgin, plin de incarcatura spirituala. M-am decis sa vizitez Muntele Athos pentru experienta personala dar si pentru experienta profesionala. Nu toata lumea ajunge la Muntele Athos, iar procesul de obtinere al aprobarilor poate fi un motiv descurajator.
Muntele Athos reprezinta spiritualitate, peisaje incredibile, pe alocuri bogatie, pe alocuri saracie dar per total o experienta unica in viata! Este clar ca daca doresti sa vezi Muntele Athos trebuie sa fi pregatit sa „sari” peste orele de lenevie la plaja, peste frappe-ul grecesc si fructele de mare sau renumitele gratare ce sfaraie la taverne, peste incantatoarele seri grecesti pline de muzica zorba si sirtaki. O incursiune la Muntele Sfant inseamna simplitate si frumusete virgina si multe experiente spirituale de care nu te credeai in stare!
Traseul pana la Muntele Sfant Athos este deja arhicunoscut. Din Bucuresti se merge spre granita Giurgiu/Russe iar apoi se urmeaza traseul Sofia – Kulata/Promachonas. Odata ajunsi in Grecia se merge in directia Salonic iar pe traseu, dupa Siderokastro se urmareste indicatorul de Serres – Olimpiada – Ouranopolis.
Punctul final al traseului este Ouranopolis, granita cu Muntele Sfant. Din Ouranopolis sunt ferryboat-uri care au curse regulate spre portul Dafni (Muntele Athos). Nu exista punct de trecere a granitei terestre cu Muntele Athos iar vizita cu masina este dificila datorita permisiunilor extrem de prohibitive! Exista un oarecare „monopol” al transportului public pe Muntele Athos si de aceea accesul masinilor particulare nu este interzisa dar este destul de complicat si necesita anumite aprobari. Cu ferryboat-ul rapid se face aproximativ 1,5 h pana in portul Dafni de unde se ia transportul in comun. Exista microbuze si autocare ce fac legatura intre portul Dafni si capitala Muntelui Athos – Kareia (Karyes). Drumul cu microbuzul din Dafni pana in Kareia dureaza aproximativ 30 minute si costa 3,5 euro/persoana. Drumul spre Kareia este unul betonat dar partial mai exista si portiuni de macadam/pietris.
Prima impresie despre Muntele Athos nu a fost extraordinara, fiind inconjurati de multi muncitori majoritar albanezi si romani, care lucrau la construirea sau renovarea schiturilor si manastirilor de pe Munte. Ne asteptam la mai multe „sutane” preotesti sau calugaresti dar am descoperit ca acestia calatoresc cu masinile diferitelor manastiri. Din Karyes exista un program stabilit al microbuzelor care deservesc anumite zone ale Muntelui Athos. Fiecare calatorie costa 7 euro/persoana indiferent de distanta pana la destinatie. Noi ne rezervasem deja cazare la Schitul Romanesc Prodromu, astfel incat am luat microbuzul care mergea pana la Manastirea Marea Lavra. Traseul din Kareias pana la Marea Lavra dureaza 1,5 h pe un drum de tara, plin de colb (praf) fin ce intra pana in plamanii calatorilor.
Drumul pana la Marea Lavra a fost impresionant! A fost prima impresie mai serioasa despre Muntele Athos, observand paduri virgine, schituri si chilii vechi parasite, manastiri grandioase si gradini cu vegetatie luxurianta. Odata ajunsi la Marea Lavra am fost intampinati de un cal si un magar, lasati liberi sa pasca, ce au venit la noi „cerand” practic de mancare. Senzatia a fost covarsitoare! In fata noastra, Manastirea Marea Lavra, considerata prima manastire in rang din Muntele Athos se inalta semet! In spatele manastirii, in departare se intrezarea Marea Egee iar caldura placuta de inceput de zi facea peisajul parca rupt dintr-o poveste.
In fata zidurilor groase de aparare ale manastirii, chiar la intrare, se gaseste un foisor unde calatorii se pot odihnii sau pot sa manance ceva din desaga. Impreuna cu colegii mei, trei la numar, ne-am oprit inainte de toate sa mancam. Ne-am scos din rucsac ce pregatisem de acasa (in general conserve) si am mancat, avand o panorama superba asupra Marii Egee si a binemeritata umbra deasupra capului, acompaniati de pisicile manastirii.
Vizita Manastirii Marea Lavra in prima zi (pentru ca au urmat vizite zilnice) a fost scurta fiind presati de faptul ca trebuia sa ajungem la Schitul Romanesc Prodromu situat la o distanta de 4 km ce trebuia parcurs pe jos sub soarele arzator de mai. Neantrenati si cu bagaj excesiv, am facut cam o ora pana la Schit, pe un drum partial betonat si flancat de vegetatie abundenta impenetrabila. Pe traseu am facut numeroase opriri de odihna si chiar o oprire specifica de „buni crestini” pentru a ne „impartasi” cu o bere rece cumparata din capitala Kareias. Am ajuns la Schitul Romanesc Prodromu la ora 16:30 unde am fost intampinati de calugarul care se ocupa de cazare, cazati si trimisi imediat la masa. Nici acum nu stim daca aceea a fost masa de pranz sau cina, dar banuiesc ca cina, avand in vedere ca era destul de tarziu pentru pranz.
Cazarea la Schitul Prodromu este exceptionala, comparabila cu un hotel de 3*. Holurile chiliilor sunt pavate cu o mocheta impecabil de curate, iar camera (cu 9 paturi) in care am fost cazati, mirosea frumos si era extrem de cocheta. Baile comune erau noi, dotate cu gresie si faianta moderna si baterii/lavoare de ultima generatie. Langa fiecare pat aveau papuci pentru dus.
Experienta mesei a fost una interesanta! Am intrat in „Trapezaria” (sala de mese) unde un calugar ne-a asezat la masa deja aranjata. Pe masa se gaseau doua castroane, unul cu „kritharaki” (paste faioase, sub forma unui bob de orez, cu ciuperci) iar in altul lapte batut. Intr-o mica farfurioara se gaseau masline si langa o eugenia romaneasca (marca Boromir). In cani, pozitionate strategic pe masa era apa rece. Am mancat si am multumit Domnului pentru masa calda, desi ajunsesem tarziu si nu prinsesem slujba din timpul mesei. Calugarul care ne-a cazat, ne-a transmis sa mancam iar apoi sa ne odihnim avand in vedere ca Muntele Athos este „pe rit vechi” iar in seara aceea se sarbatoreau Sfintii Constantin si Elena, slujba la biserica schitului avea sa dureze de la ora 22:00 pana dimineata iar noi ca oaspeti eram invitati sa participam.
Asa am si facut! Am urmat sfatul calugarului referitor la odihna si… in loc sa dormim, am luat o sticla de vin adusa de acasa si am plecat sa exploram zona invecinata Schitului Prodromu! Citisem despre grota Sfantului Athanasie Atonitul si de aceea am plecat in cautarea acestuia. Nu dupa mult timp strabatand potecile ce taiau ca niste nervuri vegetatia deasa, am ajuns la un indicator care semnala grota Sfantului Athanasie. Stia Sfantul Athanasie de ce a ales acest loc! Pestera se regaseste pe un versant care flancheaza un golf cum rar a vazut in lume. Valurile marii inspumate se loveau de stanci iar treptele abrupte iti taiau rasuflrea si incercau sa te descurajeze! Noi am coborat spre grota si am descoperit un loc incredibil unde in ziua de astazi un calugar sihastru si-a constrit o mini–vila, locuind in post si rugaciune.
In apropierea pesterii se gasesc mai multe lavre, adica grote sapate in stanca, in care calugarii sihastri si-au construit adevarate vile cu vedere spre mare. Un astfel de loc am ales si noi pentru a bea sticla de vin si pentru a face un plan al vizitelor din zilele ce vor urma.

Daca vrei sa traiesti experiente asemanatoare ai posibilitatea sa viziteti Muntele Athos prin programele organizate de noi.
Detalii si tarife aici


SOURCE AND TAGS